Chat cu Sorinelo

Ce router sa cumperi

În 2012 caracteristicile pe care ar trebui să le caute fiecare dintre noi la un router (mai e cineva care nu are așa ceva acasă?) trec dincolo de specificațiile de marketing venite să îți scoată ochii când privești ambalajul. Nu discut cât de important este să ai un router N, dual band eventual, cu 6 porturi dacă se poate, cu slot USB (pentru un mediu extern), cu buton WPS, WPA2, administrare web, acoperire cât mai mare, firewall și IDS etc. Viteze cât mai mari (teoretice de transfer). Toate astea sunt de dorit să existe și dacă te uiți atent la specificațiile tuturor router-elor de pe piață nu prea vezi diferențe semnificative. Toate sunt (aproape) la fel.
E SUFICIENTĂ informația primită? Ajungi să îți pui firesc întrebarea: dacă toate sunt la fel, de ce apar diferențele de preț? E ușor să spui că plătești brandul.

Acolo unde nu privești la început

Mai exact în cutie: în software-ul care rulează pe router și în hardware-ul din care e construit apar plusurile sau minusurile. Aici e de fapt diferența între un router bun și unul ineficient (în mod cert catalogarea depinde și de situația exactă în care e folosit) și multă lume nu vede/înțelege asta decât prea târziu, când investiția a fost făcută deja.
Și cum va vedea? Când nimic nu va mai funcționa cum trebuie, când clienții (laptop, telefon, consolă, TV) nu se mai pot conecta pe WiFi, când un download banal va omorî conexiunea la net, când orice atac se va lăsa cu deconectarea și imposibilitatea de reconectare și după multe ore de ceartă telefonică cu omul de la serviciul de suport al operatorului de la care aveți net. Atunci se realizează că de fapt problemele astea puteau fi evitate ușor dacă alegerea router-ului se făcea cu mai multă atenție.
Sunt convins că nu mă credeți și că se vor găsi mulți să spună că nu e adevărat și că orice router e aproape la fel de bun ca celălalt. Și că niciodată nu se justifică investiția (uneori semnificativă) într-un router mai scump – aici sunt marginal de acord pentru că uneori se plătește într-adevăr brandul și nu neapărat un spor de calitate.
Unde bat? M-am gândit să scriu postul ăsta după ce am avut o experiență similară. În urmă cu vreo 5 ani am decis că vreau un router – la vremea aceea căutam neapărat ceva configurabil ușor și cu posibilități (teorectice) de a fi modificat firmware-ul (e o dambla de a mea să pot avea oricând posibilitatea să schimb software-ul pe aparatele pe care le folosesc). După multe zile de documentare m-am oprit asupra unui Linksys: WRT 52 54GC. Puteam să merg și pe varianta WRT54, mult mai flexibili/configurabil însă diferența de preț mi s-a părut că nu se justifică – oricum am investit atunci aproape 100 USD în router.
image
L-am luat, l-am instalat și l-am folosit foarte bine o perioadă bună – exclusiv pe RDS cu PPPoE. Inițial singura problemă de care m-am lovit era legată de faptul că se deconecta destul de ușor în cazul atacurilor și era mai dificil să îl reconectez – aveam în casă doar două laptop-uri (Acer cu Linux și Toshiba cu Windows 7) puse pe WiFi și care de obicei nu funcționau simultan. Vizavi de performanță nu aveam nimic de reproșat.
Au trecut vreo 3 ani și mi s-a născut fetița – de atunci modul în care am folosit netul a început să se schimbe. Un laptop rulează YouTube destul de mult timp. Când nu e YouTube merg streamurile audio/video (torente câteodată) de pe servicii gen Pandora, Hulu, câteodată chiar foarte bine.
Am observat ceva: WRT52 WRT54 GC a început să dea rateuri în sensul că atunci când unul din laptop-uri făcea downloa de stream audio/video/torente celălalt nu mai putea face nimic pe net. Era blocat complet via WiFi. Aveam de ales între a schimba router-ul sau să mă obișnuiesc cu ideea – am rămas la al doilea aspect încă puțin.
Până de curând când m-am mutat la casă și am mai dat de un neajuns: acoperirea WiFi. Din câte router-e mi-au picat în mână până acum niciunul nu a putut să îmi ofere o acoperire suficientă în toată casa. În decembrie mi-am îmbogățit rețeaua internă cu încă un aparat – un Smart TV LG 980S, legat pe WiFi în rețea.
Bucuria fetiței mele: se putea uita pe YouTube la muzică/desene fără să mai fie nevoie de laptop. În teorie.

Managementul conexiunilor și QoS: criteriul cel mai important

Pentru că aproape imediat am realizat că rețeaua mea nu mai funcționează cum trebuie. TV-ul nu putea face mai nimic pe net pentru că router-ul nu îi dădea flux constant de date. Nici măcar un stream via DLNA de pe telefon pe TV nu mai mergea cum trebuie dacă vreunul din laptop-uri făcea download. Separat, pe câte un singur client serviciile mergeau ireproșabil.
Semnele au început să îmi fie clare: router-ul vechi trebuia înlocuit cu unul nou. Dar care? Mi-am adus aminte că în luna decembrie am avut un test de routere și că împreună cu Vasi, Ionuț și Alex am lucrat la crearea protocolului de testare unde am ținut neapărat ca performanța legată de managementul conexiunilor să fie luată în considerare în mod prioritar. Conform rezultatelor testului de routere făcut în CHIP 12/2011 candidatele erau Asus (N56U), Netgear și Linksys (3200) și DLINK.
imageimage
Le-am luat acasă să le pun la lucru în scenariul meu: m-a surprins și pe mine că brusc, prin simpla schimbare de hardware (am păstrat aceleași setări pentru SSID, mod de conectare etc.) experiența de conectare la internet s-a schimbat radical. Pot să rulez de pe Smart TV YouTube, în timp ce pe un laptop să fac download de torent și pe două smartphone-uri să am convorbiri separate pe Skype pe WiFi, cu video activat. Asta în condițiile în care lățimea de bandă din abonament este aceiași (poate chiar puțin mai slabă). Explicația e simplă: funcțiile QoS legate de stream-urile audio/video și Skype din router-e sunt responsabile de asta și procesorul e mai puternic. Și justifică diferențele de preț.
La polul opus am un AP AirLive (testat similar) care de îndată ce e încărcat cu multiple conexiuni de torent/Skype/YouTube se blochează.
Sper să vă fie de folos informația asta și data viitoare când o să alegeți un router să știți de ce apar diferențe de preț și la ce să vă uitați – din nou, nu înseamnă că recomand întotdeauna un router mai scump în fața unuia mai ieftin dacă la final fac același lucru. Spun doar că uneori (în special în cazurile testate de mine) diferența e justificată.
Nu scap ocazia să vă întreb: ce router-e folosiți și de ce ați ales respectivul model în defavoarea altuia?
Sursa:Chip.ro

SOPA şi PIPA = Cenzura pe internet

Ce este SOPA şi PIPA ?

SOPA şi PIPA sunt două proiecte legislative ce ar trebui, în viziunea politicienilor americani, să oprească pirateria pe internet.
SOPA - sau Stop Online Piracy Act (Legea Opriţi Pirateria Online) - şi PIPA - sau Protect IP Act (Legea pentru Protecţia IP-ului) - se rezumă în principal la patru elemente:
1. Vor ordona providerilor internet să îşi modifice serverele DNS astfel încât să nu permită propagarea domeniilor de internet din ţările străine care găzduiesc copii ilegale ale fişierelor video, muzicale sau foto. Pentru a înţelege acest lucru trebuie să ştiţi că, în momentul în care tastaţi numele unui site în bara de adrese a browserului, acesta "întreabă" întâi aceste servere DNS care este adresa IP aferentă numelui site-ului şi accesează astfel pagina internet a domeniului. În cazul în care aceste servere DNS nu "propagă" domeniile şi IP-urile aferente domeniilor pe internet, browserul returnează o pagină prin care sunteţi anunţaţi că site-ul nu a fost găsit.
2. Motoarele de căutare precum Google vor fi obligate să modifice rezultatele căutării pentru a exclude site-urile străine care găzduiesc fişiere piratate.
3. Operatorii de plăţi online precum PayPal vor fi obligaţi să închidă conturile site-urilor străine care găzduiesc materiale copiate ilegal.
4. Serverele de publicitate online, precum Google AdSense vor fi obligate să refuze orice reclamă către site-urile care piratează materiale şi să nu plătească pentru publicitatea postată pe aceste site-uri.
De asemenea, în momentul în care operatorii de plăţi online şi cei de publicitate online vor primi o notă din partea companiilor sau deţinătorilor de drepturi de proprietate prin care se cere oprirea serviciilor către un anumit site care postează materiale piratate, aceştia sunt obligaţi să se conformeze cererii.
Site-uri precum Google sau PayPal şi providerii de internet vor fi obligaţi să oprească orice fel de servicii către domeniile care promovează materiale piratate în termen de cinci zile, pe baza notei trimise de către deţinătorii de drept de proprietate asupra materialelor piratate.
Şi ca o extindere a legii, site-urile care opresc domeniile unde sunt publicate materiale piratate vor avea imunitate în faţa eventualelor plângeri.
Textele legislative sunt în prezent discutate de legislatorii americani, mai multe site-uri decizând să oprească pentru o zi activitatea în semn de protest.